Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple. Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine. Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Sfântul Apostol Andrei Ocrotitorul României

Superstiţiile sunt nelipsite de la orice sărbătoare românească. Astfel că şi de Sfântul Andrei, sărbătorit pe 30 noiembrie, oamenii trec prin diverse acte şi gesturi magice pentru a proteja casa, gospodăria și pe membrii familiei de acțiunea malefică a strigoilor.



În Ajunul Sfântului Andrei, pe 29 noiembrie, potrivit etnologului Ania Moldoveanu, există următoarele superstiţii:
Ușile și ferestrele se ung cu usturoi de SFANTUL ANDREI, iar la vitele de parte bărbătească se lipește pe cornul din dreapta o cruce de ceară, pentru a fi ferite de acțiunea strigoilor.
În această noapte, femeile înconjoară vitele cu semințe de mac, după mersul soarelui, pentru ca acestea să fie ferite peste an de vrăjitoarele și strigoaicele care le pot lua mana laptelui.
De SFANTUL ANDREI, femeile mergeau la biserică cu două lumânări și un colac. Una dintre lumânări era adusă acasă și cu ea aprinsă se făcea un ocol al curții și oborului vitelor, spre a fi ferite de animalele sălbatice și de boli.
Pentru ca vitele să fie protejate de acțiunile răuvoitoare, se făcea un drob de sare care se descânta și apoi se îngropa sub pragul ușii staulului. Acest drob de sare se scotea la Sf. Gheorghe și se amesteca în porumbul sau în tărâțele care se dădeau de mâncare la vite, spre a fi ferite de farmece și vrăjitorii.
În ziua de SFANTUL ANDREI nu se lucra, pentru ca oamenii să fie feriți de boli și pentru ca lupii să nu atace gospodăriile. Femeile nu măturau, ca să nu le mănânce lupii vitele.

Şi în ziua de Sfântul Andrei, românii recurg la diverse acte magice:
În această zi nu se lucrează pentru că e începutul iernii și oamenii vor să le meargă bine tot anul.
Ziua de SFANTUL ANDREI se serbează prin nelucrare ca să nu strice lupii vitele și pentru ca oamenii care pornesc la drum în această zi să nu fie atacați de lupi. Cine muncește în această zi e chinuit de strigoi și are vise urâte sau îi omoară dracul copiii.
Cel care umblă cu pieptenele în această zi, va fi mâncat de lup.
În această zi oamenii nici nu rostesc cuvântul lup ca să nu se întâlnească cu el peste an.
Femeile încleștează dinții pieptenilor cu care piaptănă cânepa ca așa să se încleșteze dinții sălbăticiunilor peste iarnă.
În această zi nu se coase ca să nu strice gândacii recolta viitoare.
Se ține pentru ca oamenii să nu capete amețeli sau ciumă și ca să fie feriți de înec sau de arsuri cu apă clocotită, mai ales la copii.
Ca să nu se fure nimic de la câmp în această zi nu se dă nimic cu împrumut și nu se scoate nimic din casă.
Se descântă puștile ca să tragă vânatul la ele.
Se serbează cu post negru pentru împlinirea unei dorințe cum ar fi căsătoria sau însănătoșirea.
Copiii pun crengi de copaci roditori în apă ca să înflorească și să sorcovească cu ele de Anul Nou.

Obiceiuri si traditii de aflare a ursitei in dragoste

1. Cunoscuta in multe zone drept o metoda sigura de a-l vedea anticipat pe cel sortit este “turtuca de Andrei” (turta sfantului Andrei). Aceasta turta se prepara in ajunul sarbatorii Sfantului Andrei si este o turta speciala ce capata atribute magice. Se prepara din faina de grau si in aluatul ei se adauga apa si multa sare. In zona Moldovei, se respecta cu sfintenie reteta mostenita din strabuni: o lingura de faina de grau, o lingura de apa, o lingura de sara. Turta se coace binisor pe plita sobei, iar fetele care vor sa-si vada in vis alesul trebuie sa o manance inainte de culcare. Daca fata respectiva se va marita anul viitor, in vis ii va aparea viitorul sot oferindu-i apa spre a-si potoli setea.

2. Un alt obicei popular printre tinerele fete in noaptea Sfantului Andrei este si “metoda oglinzilor”. Un obicei stravechi mentioneaza ca fetele nemaritate care il urmeaza intocmai pot vedea franturi din viitorul lor in dragoste, dar si chipului celui sortit. Prin urmare, fata dezbracata pana la brau si cu parul despletit trebuie sa se aseze intre doua oglinzi dispuse paralel. In fiecare mana trebuie sa tina cate o lumanare si sa priveasca cu atentie in oglinda din fata. Cu inima curata, il invoaca pe sfantul Andrei pentru a o ajuta in dragoste si pentru a-i arata chipul celui harazit sa-i fie sot. Conform traditiei, in oglinda din spate ar trebui sa vada secvente din viitor, dar si pe cel care-i va fi sot.

3. Conform unei alte superstitii moderne de dragoste, imaginea viitorului sot poate aparea si intr-un pahar cu apa amplasat strategic in cenusa. In noaptea dinspre Sfantul Andrei, cele curioase sa vada chipul alesului trebuie sa arunce intr-un pahar cu apa o verigheta sfintita de preot in timpul tainei cununiei. Tinand o lumanare aprinsa in fiecare mana, ele trebuie sa priveasca intens in paharul cu apa. Se spune ca in mijlocul verighetei din apa se va reflecta imaginea celui care le va darui o verigheta la randul sau.


Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României. Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră.

„Origen în Comentariul la Geneză şi mai târziu Eusebiu de Cezareea în Istoria Bisericească mărturisesc că atunci când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului au început să predice, au tras la sorţi, iar Sfântului Apostol Andrei i-au căzut zona Pontului şi zona Sciţiei. Aceste informaţii ale lui Origen sunt întărite şi de Ipolit Romanul, martir în persecuţiile de la Roma care în lucrarea sa despre cei doisprezece Apostoli aminteşte de predica Sfântului Andrei în Sciţia”

Andrei, slăvitul Apostol al lui Hristos, era originar din Betsaida, cetate de pe ţărmul vestic al Lacului Ghenizaret. Era frate drept cu Simon, Sfântul Apostol Petru, dar, spre deosebire de acela, care era căsătorit, Andrei a ales să-şi trăiască viaţa în feciorie şi locuia în casa fratelui său. Ei practicau împreună meseria de pescari, învăţată de la tatăl lor Iona, şi respectau cu multă evlavie poruncile Legii.
Atunci când Sfântul Ioan Botezătorul străbătea Iudeea şi ţinutul de dincolo de Iordan, propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi chemarea la pocăinţă, Andrei a alergat la El, renunţând la tot ceea ce îl lega de lume şi i s-a făcut ucenic.
 Într-o zi, după ce L-a botezat pe Iisus, Ioan Botezătorul era cu Andrei şi cu un alt ucenic al său, viitorul Apostol şi Evanghelist Ioan, şi, arătând spre Domnul Iisus Hristos care trecea pe acolo, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 35). La acest cuvânt al învăţătorului lor, care le arăta spre Acela pentru care el fusese trimis de Dumnezeu ca Înaintemergător, Ioan şi Andrei au mers după Iisus, ca să afle mai multe despre El. „Iar Iisus, întorcându-Se şi văzăndu-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi [care se tălcuieşte: Învăţătorule], unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon–Petru” (Ioan 1, 38-40).
Din acea convorbire Andrei a dobândit convingerea că acest Iisus este Mesia cel aşteptat de veacuri de poporul său, Mântuitorul lumii. Cu mare bucurie, s-a dus apoi să spună şi fratelui său Simon: „Am găsit pe Mesia!” (Ioan 1, 41) şi l-a condus la Iisus.
Andrei a fost, aşadar, cel dintâi chemat să recunoască pe Hristos şi el a vestit acest adevăr celui ce va fi verhovnicul cetei apostolilor.
De aceea, Sfântul Andrei a primit între apostoli supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”. Întâlnirea cu Mântuitorul Hristos i-a schimbat întreg cursul vieţii.




surse
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/30/sfantul-andrei-predici/
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-30-sf_apostol_andrei.html
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/15408/superstitiile-dragostei-de-sf-andrei.html
http://www.romaniatv.net/superstitii-de-sfantul-andrei-in-aceasta-zi-nu-trebuie-sa-lucrezi-ce-se-intampla-daca-mergi-la-mun_111447.html
http://realitatea.mobi/article/1063655

vineri, 29 noiembrie 2013

Predictiile stiintifice ale lui Carlos Munoz Ferrada

Marele Salt Vibrational al umanitatii este foarte aproape. 

 Trăim vremuri în care bunul simţ şi judecata limpede a oamenilor au devenit destul de rare. Tocmai de aceea, urmatoarea intrebare poate fi greu inteleasa, asimilata sau crezuta de cei mai multi:

Dacă aţi conduce lumea în aceste timpuri dificile şi aţi şti că
anumite evenimente care vor schimba pentru totdeauana civilizaţia umană se afla foarte aproape, aţi folosi mass-media internaţională pentru a anunţa populaţia Pământului despre pericolul iminent?
Dacă aceste evenimente extraordinare pentru planeta noastră ar fi de neoprit, aţi răspândi această informaţie pe întreg cuprinsul globului?
Dacă răspunsul este „DA”, ce credeţi că vor face a doua zi cei peste 7 miliarde de oameni care alcătuiesc populaţia globului? Vor continua să meargă la lucru? Vor contribui în continuare la bunul mers al societăţii, în ansamblul ei?

Aici se află provocarea pe care o ridică umanităţii aşa-numitul Guvern Ocult Mondial. Aflat în posesia unor tehnologii extraordinar de avansate faţă de tot ceea ce este considerat actualmente ca fiind vârful tehnologiei mondiale, acest Guvern Ocult are acces la date ştiinţifice şi observaţii astronomice care nu numai că sunt inaccesibile omului de rând, dar ele nu sunt cunoscute nici măcar de comunitatea ştiinţifică, ci doar de o mână de colaboratori, foarte strict supravegheaţi.
În aceste condiţii, Guvernul Ocult Mondial, alcătuit din membri ai elitei malefice mondiale a „Iluminaţilor”, crede că nu are decât următoarele alternative: 1. să distragă masele de oameni de la eventuala descoperire a ameninţării care priveşte planeta noastră; 2. să înşele populaţia şi să o manipuleze în această direcţie prin orice mijloace; 3. să abată atenţia oamenilor de la evenimentele cu adevărat importante, care le-ar putea trezi suspiciuni în legătură cu ceea ce urmează să se petreacă pe Pământ.


În toată această mascaradă există un singur lucru de care Guvernul Ocult Mondial se teme şi pe care vrea să-l evite cu orice preţ: haosul pe care nu-l poate controla. Membrii lui ştiu prea bine ca un astfel de haos generat de forţa extraordinar de mare a populaţiei uriaşe a planetei nu le va oferi niciun avantaj; oamenii nu-i vor trata deloc bine. Tocmai de aceea, o „pandemie” a revoltelor sociale spontane reprezintă cel mai mare duşman al lor. În plus, pierderea controlului asupra instrumentelor financiare ar însemna dezastrul final, care i-ar îndepărta definitiv de la cârma puterii.

Având această înţelegere globală asupra situaţiei actuale, se pot de asemenea înţelege şi numeroasele acţiuni ilogice, iraţionale, prosteşti, bolnave şi chiar nebune din partea elitei malefice mondiale. În mod evident, membrii ei ştiu prea bine că timpul lor a sosit şi, ca urmare, controlul lor asupra modului în care se desfăşoară
evenimentele este pe zi ce trece mai slab şi mai ineficient.
Este foarte posibil ca ei să aibă deja pregătit un Plan A, un Plan B, un Plan C, dar cu toate acestea există deja atât de multe elemente spontane şi inedite care se petrec şi asupra cărora ei nu au niciun control, încât sunt cu mult depăşiţi de situaţie. În deceniile anterioare au construit cu miliarde de dolari şi de euro adevărate oraşe subterane, bunkere ascunse şi baze militare ultrasofisticate, gândind că îşi vor găsi refugiul acolo, atunci când timpurile vor deveni vitrege la suprafaţa planetei. În prezent, ei realizează că acestea nu mai corespund zonelor aşa-zis „protejate” în care au crezut la început. Scăparea nu pare să le vină nici din „oazele” cosmice pe care şi le-au pregătit, din cauza erupţiilor colosale ale Soarelui. În plus, multe dintre experimentele şi programele lor de studiu a călătoriilor în timp sau a celor intergalactice nu au decurs aşa cum s-ar fi aşteptat.
Printre toate aceste aspecte, o întrebare ne apare ca fiind cea mai importantă: ce anume din profunzimile spaţiului cosmic îi face pe membrii elitei malefice şi ai Guvernului Ocult Mondial să „tremure” de frică şi să fie atât de îngrijoraţi?
Ce au văzut, ce au înregistrat în datele lor ştiinţifice?
Următorul clip video poate fi unul dintre cele mai revelatoare pe care l-aţi urmărit până acum în această direcţie. El clarifică de asemenea de ce sunt realizate aşa multe „mişcări” la cel mai înalt nivel guvernamental în multe dintre ţările lumii. 

Clipul prezintă predicţiile ştiinţifice ale astronomului şi seismologului Carlos Munoz Ferrada. Astfel de predicţii se împlinesc rar, însă ceea ce el spune în această înregistrare nu poate fi totuşi ignorat. 





http://www.edituradaksha.ro/articles/view/marele-salt-vibrational-al-umanitatii-este-foarte-aproape-predictiile-stiintifice-ale-lui-carlos-munoz-ferrada-a200









joi, 28 noiembrie 2013

Miracolul piramidei soarelui din Bucegi

Puţini oameni, cei aleşi, știu că există o singură zi in fiecare an, când, la apusul oarelui deasupra Sfinxului de pe platoul Bucegi, razele blânde înconjoară chipul straniu sculptat în piatră şi coborându-se spre baza anticei statui, formează o piramidă magică...
Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică... În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii...
Si aceşti puţini oameni alesi se întâlnesc în fiecare an pe Platoul Bucegilor, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. Au început deja să se recunoască de departe, urcând pe coama muntelui, din toate direcţiile.



Doctorul din Hamburg, care vine an de an pentru a căpăta energia necesară conducerii cabinetului său în care tratează zeci de bolnavi, zilnic. Nimeni nu ştie secretul reuşitei celor peste zece operaţii pe care niciun doctor nu le-ar putea face într-o zi!

Doamna cu pălăria violet din Sibiu, adusă pentru prima dată într-un scaun cu rotile de nepotul ei, cercetător la Institutul de Mineralogie Patologică Axente Sever, și care acum vine pe propiile-i picioare, mai mult pentru a mulțumi Piramidei pentru magica ei vindecare, Soarelui pentru căderea lui miracunoasă şi binefăcătoare în trepte piramidale, ori poate Sfinxului, fără de care nimic nu ar fi posibil...
Desigur, unele guri şoptesc prin văi că doamna ar mai avea şi un alt motiv, în faptul că doar aici şi în această blândă lumină piramidală, pălăria ei trimite raze violete spre toate piscurile înconjurătoare, ca un tainic mesaj adresat pădurilor de brad şi animalelor ce le populează. Însă acest mesaj nu a putut fi descifrat de nimeni, niciodată..
Familia cu cei doi gemeni din Eastwood, ambii bolnavi de artrita psoriazică, boală autoimună care afectează ligamentele şi tendoanele. Efectul piramidei magice asupra celor doi micuți este incontestabil, având acţiune antiinflamatoare selectivă pentru COX2, și producerea de adalimumab, un anticorp monoclonal uman recombinat de tip Ig G cu specificitate pentru TNF alfa.
Tânărul cu fibromialgie din Detroit, boală căpătată în urma unei depresii severe cu tulburări de anxietate, piramida acţionând asupra lui precum un inhibitor selectiv de serotonina (SSRI), antidepresiv tricyclic. Este ştiut că în această boală medicii nu au un tratament, recomandând meditaţia şi rugăciunea…
Apoi bătrânul din Bombay, atins de sindromul Down, cu facies aplatizat şi gât scurt, urmare a unei diviziuni celulare anormale la nivelul ovocitului, sau domnul din Kinshasa cu toxoplasmoză însoţită de apariţia de adenopatii latero-cervicale, ori doamna din Xi'an ce suferă de virusul Papiloma Uman HPV, sau cei doi tineri din Ontario atinşi de alopecia, cu capetele acoperite de batice şi şepcuţe moderne, pentru a ascunde urmele necruţătoarei boli, și mulți alții, cu felurite boli şi afecţiuni, din toate colţurile lumii.
Unii se reîntorc vindecaţi şi revin doar pentru a mulţumi, iar alţii resimt ameliorarea bolilor copleşitoare şi fără leac medical, și revin an de an pentru acțiunea spectaculoasă a Piramidei Magice în continuarea unei vieți normale, singura care le permite a se bucura de viaţa dăruită de Creatorul şi Mântuitorul umilelor noastre suflete păcătoase, El, Cel de Sus, întru veşnică şi vie pomenire. Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică… În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii…
Articol scris de Iulia Toyo
O EXPERIENŢĂ UNICĂ ŞI UIMITOARE
Revenim cu informaţii de ultimă oră referitoare la Piramida Magică din Bucegi. Rugăm pe toţi cei care au preluat acest articol pe bloguri si siteuri personale, ori în jurnale de ştiri, să preia şi să difuzeze şi acest anunţ extrem de important! Așadar, primim din toate colţurile lumii informţii că grupuri mari de oameni s-au mobilizat şi se organizează spre a veni pe Platoul Bucegi în data de 28 noiembrie.
Înţelegând această firească dorinţă de a se afla la ora sfântă în perimetrul magic al energiilor solare, ne-am interesat pentru Dvs. și ne facem o datorie de onoare în a vă informa următoarele :
- În acest an, în data de 28 noiembrie, vremea se anunţă foarte rea şi periculoasă pentru cei neobişnuiţi cu muntele. De altfel, dacă va fi viscol, nici telecabina nu va putea urca, și nici accesul pe munte cu piciorul ori cu mașina nu va fi nici posibil, și nici permis de către salvamont. - În plus, posibilităţile de cazare, care oricum sunt foarte limitate pe vârful muntelui, acum sunt deja epuizate, totul fiind ocupat sau rezervat pentru perioada respectivă. În aceste condiţii şi, în plus, luând în considerare pe cei mulţi care ar dori să ajungă la locul de taină, însă vârsta înaintată ori boli şi slăbiciuni fizice îi împiedică, vă propunem un experiment inedit, O EXPERIENȚĂ UNICĂ ŞI UIMITOARE, pe care doar cei cu suflete curate şi cu credinţă o pot realiza, prin unirea gândurilor într-un singur izvor de energie comună şi izbăvitoare ! Să fie această unire o răscruce în drumul evoluţiei umane, spre reînvierea Focului Sacru din inimile noastre, cu care să luminăm în întunericul ce ne înconjoară !
Oriunde vă veţi afla în data de 28 noiembrie, la ora 16,44, ora la care apune soarele, adunaţi-vă cu cei dragi alături, într-o pădure de la marginea oraşului, un parc, ori un loc liniştit din natură, aprindeţi lumini - lumânări sau lanterne- care să se vadă de departe, și reconstituiți cu lumina sufletelor voastre Miraculoasa Piramidă Energetică a Universului.
Chiar dacă vă veţi afla la depărtare, prin puterea energiilor reunite ale pământului, aerului, cerului si gândului curat, veţi face ca aceste piramide luminoase să interacţioneze cu energia Marelui Sfinx, conectându-vă la Marea Piramidă a Universului. Cu cât vor fi mai multe persoane la un loc, cu atât energia grupului va fi mai mare, permiţând uimitoare evoluţii spirituale, ba chiar şi vindecări spectaculoase. Acest experiment poate fi o necesară etapă de pregătire în vederea unei viitoare Întâlniri Sacre, ce va veni în curând... Și nu uitaţi, Focul Sacru al Universului pâlpâie în inimile curate.
Articol scris de Iulia Toyo
Mai multe întâmplări stranii citiţi pe: paranormal.

Read more at: http://muntii-bucegi.ro/Paranormal/miracol-piramida#soarelui
Copyright © Iulia Toyo

miercuri, 27 noiembrie 2013

Bomba "Marea Neagra"

Chevron aruncă în aer Marea Neagră 
Guvernul de la Bucureşti şi magnaţii de la Chevron ascund opiniei publice efectele catastrofale ale exploatării gazelor de şist din Marea Neagră

Concentraţia ridicată de hidrogen sulfurat din depozitele de gaze de şist expune Marea Neagră la riscuri imense. Cea mai mică scânteie poate provoca cea mai mare explozie • Hidrogenul sulfurat aflat din mediul marin a cauzat, potrivit unor ipoteze emise de specialişti, dispariţia dinozaurilor şi sfârşitul unei epoci • Chevron nu face cunoscute rezultatele înregistrate de experţi cu privire la cantitatea de hidrogen sulfurat din depozitele din Marea Neagră • Bucureştiul cunoaşte aceste informaţii şi, în complicitate cu Chevron, ascunde opiniei publice efectele catastrofale ale contractului cu magnaţii americani • Acestea nu au fost dezvăluite, fiind clasificate 'strict secret', tocmai pentru că sunt în contradicţie cu normele şi au efecte devastatoare asupra mediului şi populaţiei
Emil Străinu: "Explozia hidrogenului sulfurat este echivalentă cu cea a unei bombe atomice."

Adâncul Mării Negre este un rezervor uriaş de hidrogen sulfurat (H2S), un gaz solubil în apă, care se aprinde în contact cu oxigenul din atmosferă, la cel mai mic declanşator, şi care are o valoare energetică mai mare decât cea a gazului metan. În caz de cutremur major, sau în cazul unei intervenţii umane, acest rezervor de miliarde de metri cubi, ar putea ieşi la suprafaţă şi s-ar putea aprinde la prima scânteie.

"Pe vremea războiului rece, URSS avea în vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră, în cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia. Ar fi fost soluţia finală pentru sovietici, în caz că alte tipuri de arme ar fi dat greş", spunea Emil Străinu, într-un articol publicat de ZIUA, în 2006. "Explozia acestei pungi de hidrogen sulfurat este echivalentă celei unei bombe atomice", a mai precizat acesta, la vremea respectivă.
Într-o carte tehnică aparută în România în 1967, după o traducere din limba rusă, apare, la pagina 506, o informaţie legată de Marea Neagră. Aceasta a fost preluată de I. Golea, în articolul mai sus menţionat, publicat de ZIUA: "la adâncimi mai mari de 150 de metri concentraţia de hidrogen sulfurat (H2S) este foarte mare, respectiv de peste 42 centimetri cubi la litru. Ştiindu-se că acest gaz poate fi folosit drept combustibil, ca şi gazul metan, în anii '70 statul român a verificat informaţia, în intenţia de a folosi zăcământul în scopuri industriale. Ceauşescu a comandat unei firme japoneze o serie de teste. Rezultatele au arătat că Marea Neagră are un strat de apă sărată adânc de 200 de metri, în care se poate dezvolta viaţă subacvatică. Sub acest strat se află un altul, îmbibat cu hidrogen sulfurat şi apă grea, impropriu vieţii. Japonezii au afirmat la vremea respectivă că echilibrul dintre apele de suprafaţă şi cele de adâncime este unul fragil şi că la un cutremur major pot apărea curenţi ascendenţi care să aducă gazul inflamabil la suprafaţă.Lucru extrem de periculos pentru ţările din vecinătatea mării."
Hidrogenul sulfurat din mediul marin a cauzat dispariţia dinozaurilor şi sfârşitul unei epoci

Datele au fost clasificate de Chevron
Contactat de ZIUAnews, prof. Univ. Dr. Ing. Marian Rizea, ne-a dezvăluit faptul că datele obţinute de Chevron ca urmare a operaţiunilor de prospectare a zonelor din Marea Neagră în care există resurse de gaze de şist, „nu au fost dezvăluite, fiind etichetate strict secrete". Clasificarea unor astfel de informaţii nu este o noutate. Discuţiile asupra prezenţei în spaţiul românesc, mai ales în Platforma Moesică, Bazinul Transilvaniei, Platforma continentală a Mării Negre, nord-estul şi nord-vestul ţării, a unor posibile zăcăminte de gaze, au fost ascunse publicului şi în trecut. În perioada ceauşistă, „în conformitate cu legislaţia în vigoare (Legea 23/ 1971, HCM 18 şi 19), aceste date erau clasificate, fiind considerate secrete de stat. Doar ca exemplu, rezultatele cercetărilor cunoscutului geolog Marius Bârlogeanu, incluse într-o anexă , au interesat serviciile de informaţii ale unor state vestice şi estice", a afirmat profesorul Marian Rizea.
Prin urmare, clasificarea unor informaţii de acest gen nu este ceva nou. În acest sens, putem considera că Chevron ascunde anumite date. De asemenea, nu ştim în ce măsură politicienii români, care au aprobat contractul cu magnaţii americani, s-au asigurat că au cunoştinţă despre toate datele pe care le implică proiectul Chevron. Ceea ce ştim cu certitudine, este că autorităţile române au ignorat semnalele de alarmă pe care le-au tras statele civilizate, printre care şi Bulgaria direct afectată, în legătură cu exploatarea prin fracturare hidraulică.
Este la fel de probabil ca autorităţile române să posede informaţii complete şi, în acelaşi timp, nedeformate, dar, de dragul afacerii şi a profitului, să ascundă de ochii lumii efectele catastrofale pe care le implică exploatarea gazului de şist.
Prin aprobarea proiectului Chevron, România riscă să încalce atât normele europene, cât şi acordurile internaţionale din care face parte. Deputatul PSD, Ion Călin, care este şi vicepreşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, a declarat în exclusivitate pentru ZIUAnews, că proiectul semnat de Ungureanu cu Chevron nu are aplicabilitate încă.

Depozitul de gaze de şist ar asigura României independenţă energetică pentru un deceniu
Marian Rizea a lăsat să se înţeleagă că procentul de hidrogen sulfurat din depozitele de gaze de şist este ascuns opiniei publice, tocmai pentru că acesta este suficient de mare, iar riscul producerii unei explozii catastrofale în Marea Neagră, există cu adevărat. Acesta a precizat că depozitele de gaze de şist din Marea Neagră se situează în jurul valorii de 40, până la 60 de miliarde de metri cubi.
Specialistul a adăugat că ţara noastră, în condiţiile economiei actuale, are nevoie de circa 10 miliarde de metri cubi, anual, pentru a nu fi nevoită să importe, menţionând, totodată, că în perioada de maximă industrializare, mai exact în anul 1974, statul român a consumat 32 - 34 de miliarde de metri cubi de gaz.
"Rezervele identificate în Marea Neagră ar ajunge pentru câţiva ani, nu mai mult de zece, astfel încât nu se justifică angajarea României în proiecte atât de riscante"
a declarat profesorul Marian Rizea.

Alex Puiu
 Postat la: 29.03.2012 - 18:59 | Scris de: Ziua News

Despre exploatarea masei uriaşe de hidrogen sulfurat din adâncul Mării Negre s-a discutat şi înainte de 1989. Nicolae Ceauşescu ar fi vrut să construiască o centrală care să folosească hidrogenul, însă Rusia nu a fost de acord, iar planul a fost abandonat.
„Această comoară, dacă ar putea fi găsită o metodă de extracţie sau de prelucrare din mare a hidrogenului sulfurat, probabil că ar reprezenta o sursă de energie extraordinară”, spune Tania Zaharia, director adjunct Institutul de Cercetări Marine „Grigore Antipa”.
Specialiştii de la Centrul Naţional de Hidrogen din Râmnicu Vâlcea au realizat un sistem prin care hidrogenul sulfurat este transformat
în energie.
„Am reuşit să obţinem energie, în fază experimentală. Avem mari speranţe că acest lucru se poate face şi la scară industrială”, susţine Mihai Culcer, şef de laborator.
Pentru acest studiu, Centrul a primit 6 milioane de lei de la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti. În prezent cercetarea a fost însă întreruptă pentru că nimeni nu a mai continuat finanţarea ei.
Este nevoie de bani ca să se pună la punct o tehnologie, pentru că în caz contrar efectele pot fi dezastruoase.





http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/NEEXPLOATATA+Cea+mai+mare+cantitate+de+hidrogen+sulfurat+se+afla

Adâncimea medie a Mării Negre  este de 1.300 de metri. De la suprafaţa până la partea de jos a bazinului de mare este într-adevăr aproape un kilometru şi jumătate, dar ceea ce suntem obişnuiţi sa gândim că este marea, are o adâncime ,care este mult mai mică, aproximativ 100 de metri. Mai jos este ascuns un abis otrăvitor fără viaţă şi periculos mortal. Această descoperire a fost făcută de expediţia rusă oceanografică în 1890.
Măsurătorile au arătat că marea este aproape în întregime umplută cu hidrogen sulfurat dizolvat, un gaz otrăvitor, cu miros de ouă stricate. În centrul Mării Negre zona cu hidrogen sulfurat se apropie de suprafaţa de aproximativ 50 de metri mai aproape de ţărm, iar la adâncime se ridică până la 300 de metri. În acest sens, Marea Neagră este unică, ea este unica mare din lume fără un fund solid.
Lentila convexă de lichid stă sub un strat subţire superior, în care sunt concentrate toate formele de viaţă marine. Lentila respiră, din timp în timp răzbătând la suprafaţă din cauza vânturilor. Spargeri majore sunt mai puţin frecvente, ultima a avut loc în timpul cutremurului de Yalta din 1928, atunci când chiar şi departe de mare se simţea un miros puternic de ouă stricate şi la orizontul marin răsunau tunete fulgerătoare , lăsând pilonii de flăcări în cer (Hidrogenul sulfurat H2S este un gaz inflamabil şi exploziv otrăvitor).
Pana in prezent, se duc dezbateri cu privire la sursa de hidrogen sulfurat în adâncurile Mării Negre. Unii cred că principala sursă este restabilirea sulfaţilor cu ajutorul bacteriilor la descompunerea materiei organice moarte. Alţii rămân la ipoteza hidrotermală, şi anume: apariţia hidrogenului sulfurat de la fisuri în fundul mării. Se pare, că cele două cauze coexistă. Marea Neagră este făcută astfel încât schimbul de apă cu Marea Mediterană se produce în pragul Bosfor, la o mica adâncime. În Marea Marmara şi mai departe se duce apa, desalinizată de scurgeri din râu, şi, prin urmare, o apă mai uşoară , iar în întâmpinare, prin pragul Bosfor în adâncurile Mării Negre se scurge apa sărată mediterană, care este mai grea. Se pare că s-a format ceva de genul de o lagună gigantică, în adâncurile căreia în ultimele şase sau şapte mii de ani, s-a acumulat treptat hidrogenul sulfurat.
În total, în Marea Neagră sunt mai mulţi de 20 mii km cubi de hidrogen sulfurat. Acum, această problemă a fost dată uitării din cauza unor circumstanţe inexplicabile. Cu toate acestea, problema persistă. La începutul anilor 1950, în golful Walvis (Namibia) cursul ascendent a emis pe suprafaţa un nor de hidrogen sulfurat. Până la o sută şi cincizeci de mile pe uscat  se simţea un miros de hidrogen sulfurat, s-au întunecat pereţii caselor. Mirosul de ouă stricate deja înseamnă depăşirea concentraţiei maxime admise. De fapt, locuitorii din Africa de Sud- est au suferit un atac de gaze. În Marea Neagră atacul de gaze poate fi mai puternic.


marți, 26 noiembrie 2013

Sensul cuvintelor ne modelează însușirile sufletului!

Poate că în epoca informației și a shortcut-urilor, convențiile de limbaj internautic par ceva absolut necesar, în timp ce atenția dedicată alegerii cuvintelor cade într-un plan secundar. Păcat că ignorăm sau chiar disprețuim delicatețea nuanțelor de care este capabilă limba română, cea despre care poetul Grigore Vieru versuiește că

"În al limbilor tezaur 
 Pururea o să rămână 
 Limba doinelor de aur 
 Limba noastră cea română".
 
Și limba română nu este bogată de la sine, ci pentru că este izvorâtă din inima poporului român, inima care este ortodoxia. Și datorită ortodoxiei, putem să exprimăm lucrurile dumnezeieşti atât de clar și de luminos față de cele lumești.
Astfel, când luăm în discuție persoana umană, vorbim de zămislire și nu de fecundare, vorbim de prunc și nu de produs de concepție, vorbim de chipul oamenilor şi nu de faţa lor, vorbim de adormirea unei persoane dragi și nu despre decesul acesteia.
Iar când aducem aminte de tainele Bisericii, vorbim de împărtăşirea cu Sfintele Taine şi nu de administarea lor, vorbim de participarea la Sfântul Maslu și nu de asistarea la el, vorbim despre dezlegarea păcatelor și nu despre ștergerea viciilor.
Și în fine, când învățăm despre simțămintele sufletești nu vorbim despre realizări ci despre împliniri, nu vorbim despre tristețe ci despre deznădejde, nu vorbim despre a ne cere scuze ci despre a ne cere iertare.
Toate aceste cuvinte aparte au o importanță capitală pentru viața noastră duhovnicească pentru că ele redau sensurile profunde ale persoanelor, faptelor și simțămintelor sufletești. Fără aceste cuvinte atent alese, totul ar căpăta un înțeles superficial, strict materialist. S-ar pierde esența mesajului și am rămâne doar cu forma. De aceea, Tradiția Bisericii abundă de cuvinte care redau fidel realitatea plenară a lumii, împletind în ele sensul natural cu cel spiritual.
De aceea, noi ortodocșii o numim Fecioară pe Maica Domnului iar nu virgină precum o numește occidentul desacralizat. Termenul "virgo" este unul cu înțeles carnal, căci trimite în primul rând cu gândul la trup şi prea puţin la suflet. Pe când fecioară, este un cuvânt care te duce cu gândul nu numai la o stare de integritate trupească ci în primul rând la integritatea sufletească, a lipsei de orice gând rău. De aceea noi creștinii ne păstrăm fecioria până la căsătorie, nu doar virginitatea, căci putem fi foarte bine virgini cu inima plină de pofta străină.
Și facem aceste eforturi duhovnicești pentru a întemeia o familie, și deci pentru a fi permanent o familie, nu un cuplu. Pentru că un cuplu pot forma și doi amorezi aprinși de patima desfrânării, dar o familie o formează doar un bărbat și o femeie în fața altarului și a societății.
Deasemenea, așa cum spuneam mai sus, noi creștinii nu ne cerem scuze unii față de alții ci ne cerem iertare. Scuzele le cerem pentru greșeli infime, fără de voie, cum ar fi călcatul din neatenție peste piciorul cuiva sau trântitul unei uși din grabă. Însă când vine vorba de greșelile care provin din patimile și lipsa noastră de iubire, ne cerem iertare. Nu ne cerem scuze cuiva pentru că l-am mințit, că l-am înjurat sau că l-am dezamăgit ci ne cerem iertare căci prin acest cuvânt ne arătăm chiar smerirea noastră și profunda părere de rău, pe măsura greșelii săvârșite.
La fel, noi creștinii nu ne distrăm ci ne bucurăm pentru că distracția este o stare de exaltare, o euforie care se naște dintr-o atmosferă de agitație, gălăgioasă, tipică cluburilor și anturajelor în care circulă vorba-n vât și gluma vulgară. Pe când bucuria este o stare care vine din comuniunea sinceră și afectivă cu oamenii de lângă noi. Însăși Scriptura ne stă mărturie, cu zeci de încredințări că Dumnezeu ne vorbește despre bucuria veșnică, nicidecum despre distracția fără sfârșit.
Și realitatea este că limbajul bisericesc, pe care mulți creștini decreștinați îl blamează ca fiind unul arhaic, demodat, nu este unul depășit de vremuri ci singurul care stă deasupra tuturor vremurilor. Pentru că acest limbaj izvorăște din relația cu Dumnezeul cel Veșnic și exprimă finețuri duhovnicești pe care cei groși la obraz și "tari de cerbice" sunt incapabili să le simtă și să le perceapă, tot așa cum radiourile defecte sau învechite nu pot prinde frecvențele înalte.

De aceea, cu cât stăruim mai mult în limbajul secularizat, cu atât mai mult sufletul nostru va secătui, se va înăspri și în final se va obrăznici. Și din contră, atunci când ne vom deprinde cu folosirea cuvintelor duhovnicești, cu atât vom fi și noi mai delicați, mai atenți și mai profunzi față de toți, față de toate.
(Dan)

sursa

luni, 25 noiembrie 2013

Mişcarea Charismatică Teofanică

Mişcarea Charismatică Teofanică este o comunitate spirituală inspirată de bunul Dumnezeu ce a fost fondată de către profesorul de yoga Gregorian Bivolaru în România, în cadrul Şcolii de yoga MISA®. Această mişcare se bazează în principal pe descoperirea şi experimentarea în universul lăuntric al fiinţei a prezenţei tainice copleşitoare a lui Dumnezeu, prin intermediul unor modalităţi simple, pline de înţelepciune şi bun-simţ.
În cadrul acestei mişcări sunt prezentate periodic expuneri teoretice amplu documentate despre existenţa lui Dumnezeu, ce se bazează pe revelaţii inefabile şi pe experienţele spirituale pe care Gregorian Bivolaru le-a avut şi le are. Mai mult decât atât, le sunt oferite participanţilor în mod gratuit CD-uri cu unele conferinţe, filme, documentare ilustrative şi anumite cărţi care îi ajută, prin conţinutul lor, să se deschidă, să îşi trezească sufletul şi să Îl descopere pe Dumnezeu, atât în propriul lor univers lăuntric, cât şi pretutindeni în afară.
Mişcarea Charismatică Teofanică conferă o deosebită valoare revelaţiilor dumnezeieşti despre tainele feluritelor Atribute dumnezeieşti care, în conformitate cu aceste revelaţii, sunt energii subtile sublime, nesfârşite ce există în veşnicie în Fiinţa infinită a lui Dumnezeu şi a căror frecvenţă specifică de vibraţie nu se modifică niciodată. În felul acesta, participanţii descoperă, spre exemplu, că energia enigmatică a iubirii provine de la Dumnezeu şi este atrasă în universul fiinţei umane atunci când fiinţa umană iubeşte, făcând-o în felul acesta să descopere că Dumnezeu este iubire, iar iubirea este Dumnezeu.
Toate aceste revelaţii sunt intim corelate cu o altă revelaţie pe care profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a oferit-o şi care este cunoscută de miile de aderenţi şi simpatizanţi ai acestei mişcări sub numele de Legea Rezonanţei Oculte®. Prin intermediul anumitor exemplificări spirituale copleşitoare şi în felul lor inedite ce sunt susţinute de Dumnezeu, datorită consacrării prealabile a roadelor unor astfel de exemplificări lui Dumnezeu Tatăl, apar în fiinţele participanţilor trăiri mistice, supranaturale, de excepţie datorită integrării lor la unison cu ocazia unor astfel de experienţe. Ideea-forţă este: „Un sâmbure de practică sinceră şi autentică ce face cu putinţă descoperirea în universul fiinţei umane a lui Dumnezeu valorează întotdeauna cât tone de teorie.“
 În anul 2009, Gregorian Bivolaru a început structurarea Mişcării Charismatice Teofanice, o mişcare spirituală amplă la care sunt invitaţi să participe, în România, toţi şi toate acelea care simt lăuntric, într-un mod profund şi indescriptibil, în cadrul feluritelor experienţe mistice, chemarea inefabilă a lui Dumnezeu în fiinţa lor, după ce fiecare dintre ei a descoperit în prealabil că în universul său lăuntric există aspiraţia intensă de a atinge cunoaşterea lui Dumnezeu prin intermediul feluritelor experienţe lăuntrice şi de a aprofunda aceste trăiri printr-o comuniune gradată, profundă şi din ce în ce mai amplă cu Fiinţa Dumnezeiască misterioasă, omniprezentă şi omnisicentă, care „îmbrăţişează“ întreaga Creaţie şi Manifestare dumnezeiască. Calea ce a fost deschisă prin comuniunea cu Dumnezeu în cadrul acestei mişcări spirituale este numită în mod generic:
Cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, în Dumnezeu, întru Dumnezeu
Ideea-forţă ce animă deja această mişcare spirituală este: „Manifest în mod ferm şi cu putere în propriul meu univers lăuntric o aspiraţie divină, fermă, intensă, ce este dublată de o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu. Hrănind-o în felul acesta, fără încetare, îmi hrănesc totodată sufletul. Această aspiraţie manifestată clipă de clipă mă va ajuta să fiu din ce în ce mai aproape de Dumnezeu.

sursa
http://misatv.ro/miscarea-charismatica-teofanica-2013/

duminică, 24 noiembrie 2013

Suflete-pereche

Mitul sufletelor-pereche este strâns legat de cel al androginului: omul originar, ce prezintă atât caractere feminine cât şi masculine, aşa cum apare descris şi în „Banchetul” lui Platon. În al său dialog despre iubire, Platon spune că Zeii au separat fiinţa androgină în două: bărbat şi femeie, ce au intrat în curentul vieţii materiale; şi de atunci fiecare om îşi caută jumătatea originară cu care să se unească şi să redevină fiinţa divină de odinioară.
O descriere a mitului sufletelor-pereche apare în romanul lui Liviu Rebreanu, „Adam şi Eva”. Un bărbat şi o femeie, proveniţi din aceeaşi unitate care s-a separat în două şi a intrat în viaţa materială, se caută mereu, în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti, timp de şapte vieţi, pentru a se reuni şi regăsi unitatea paradisiacă iniţială. În aceste şapte vieţi, omul se întâlneşte de fiecare dată cu sufletul său pereche, cei doi recunoscându-se din priviri: „când i-a întâlnit privirea, s-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii”. Apare desigur ideea de unicitate: chiar dacă, până să îşi întâlnească sufletul-pereche, fiecare din ei mai poate iubi şi alte persoane de sex opus, din momentul în care se întâlnesc nu mai pot fi decât împreună pentru totdeauna, unul cu celălat. În viziunea lui Liviu Rebreanu, căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, este însuşi rostul vieţii omului. Dar „unirea sufletelor-pereche numai în viaţa materială poate fi mîntuitoare”. Când omul nu reuşeşte să îşi găsească sufletul-pereche, el simte cumplit zădărnicia vieţii pământeşti şi a tuturor zbuciumărilor sale. Iar, în momentul morţii, în ochii lui tremură durerea neputincioasă a sufletului ce a trăit în zadar. Când însă omul îşi întâlneşte sufletul-pereche, are sentimentul de regăsire, de cunoaştere dintotdeauna. Un bărbat ce se uneşte în plan material cu femeia care e jumătatea sa originară, redevenind un întreg, va avea, la sfârşitul vieţii, viziunea tuturor celor şapte vieţi ale sale. Se poate vedea atunci, în ochii săi, în momentul desprinderii sufletului de corp, bucuria deosebită ce aduce o scânteie aparte, din lumi cereşti.
Aşa exprimă Rebreanu, prin intermediul personajelor din romanul său, viziunea sa asupra sufletelor-pereche. Se poate observa că fiecare viaţă de căutare a sufletului-pereche este marcată de etapele: naşterea – recunoaşterea din priviri şi îndrăgostirea pasională – moartea. Unii critici literari au văzut în această idee a lui Rebreanu doar o încercare de a acorda obsesiei erotice o dimensiune metafizică, de a descoperi în atracţia corporală dintre bărbat şi femeie o finalitate superioară: regăsirea unităţii originare. Dar însuşi Rebreanu şi-a denumit romanul său cel mai iubit, „Adam şi Eva”, ca fiind „cartea iluziilor eterne…”
Este dorul cel mai profund al fiinţei umane să regăsească paradisul pierdut, patria spirituală, din care a fost alungat cândva; iar conform mitului sufletului-pereche, a regăsi unitatea originară înseamnă a te uni în plan fizic cu o anumită, unică persoană de sex opus.
O descriere a unei astfel de uniuni avem în romanul „Nuntă în cer” al lui Mircea Eliade, în povestea de dragoste copleşitoare dintre Mavrodin si Ileana: „este cu putinţă o regăsire desăvârşită în îmbrăţişare, ca şi cum ai cuprinde – pentru întâia oară – o altă parte din tine, care «te încheie», te completează, revelându-ţi altă experienţă a lumii, îmbogăţită cu noi, alte dimensiuni… De fapt, cunoaşterea desăvârşită a trupului Ilenei nu-mi revela ceva pe care îl posedam, ceva care imi aparţinea, ci imi revela propria mea fiinţă, făptura mea minunată, perfectă şi liberă. În clipele acelea fulgerate, un mare Om, cosmic şi viu, creştea din taina şi cu trupul Ilenei… Dar simţurile mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau volume si linii, nu mai recepţionau senzaţii şi emoţii, ci parcă toate se topiseră împreună, într-o singură inimă de foc, şi, căzut din raptul acela suprem, nu mai intuiam decât o prezenţă, din care nu mă puteam smulge… Cât de luminoasă îmi apărea atunci moartea!… Simţeam că suntem foarte aproape de ea, iar făptura aceea cosmică şi liberă, născută din îmbrăţişare, este, ea însăşi, moartea noastră, şi ea nu poate fiinţa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieşire din noi… De ce n-aveam curajul să rămânem pentru totdeauna împreună, legaţi într-un singur corp cosmic? Nu mă gândisem până atunci la supravieţuirea sufletului, socotindu-mă apt numai pentru realităţi concrete. Dar am ştiut de atunci că nici un om n-ar putea supravieţui aşa cum este, rupt în două, singur. Viaţa are sfârşit aici, pe pământ, pentru că e fracturată, despicată în miriade de fragmente. Dar cel care a cunoscut, ca mine, desăvârşita integrare, unirea aceea de neînţeles pentru experienţa şi mintea omenească, ştie că de la un anumit nivel viaţa nu mai are sfârşit, că omul moare pentru că e singur, e despărţit, despicat în două, dar că printr-o mare îmbrăţişare se regăseşte pe sine într-o fiinţă cosmică, autonomă şi eternă…”
În romanul lui Mircea Eliade se poate observa, în desfăşurarea poveştii de dragoste dintre protagonişti, pericolul alunecării în egoism, în ciuda trăirilor sufletesc-spirituale deosebite. Ceea ce în trecut putea fi o cale de cunoaştere a fiinţei iubite, chiar o cale de iniţiere – unirea fizică cu persoana iubită –, nu mai poate fi valabilă în zilele noastre, Lucifer infiltrându-se prea mult în sufletele umane. Cei doi nu reuşesc să metamorfozeze iubirea, să treacă pragul de la beatitudine la transformarea de sine, iubirea lor rămânând lipsită de rod în planul fizic. Mavrodin, scriitor, de când a cunoscut-o pe Ileana nu mai are nici un impuls creator, obsedat fiind numai de dragostea lor. Iubirea lui este mai degrabă iubire de sine, el nu înţelege şi respinge dorinţa profundă a Ilenei de a avea un copil cu el. Sfâşiată între observaţia lucidă că cel iubit şi-a pierdut orice impuls creator, pe de o parte, şi durerea nespusă a maternităţii refuzate, pe de altă parte, Ileana fuge departe de el şi, în cele din urmă, moare. Spre deosebire de Mavrodin, ea presimţise că o astfel de mare iubire poate fi adevărată şi benefică doar în măsura în care poate fi roditoare în plan fizic. Altfel, aş putea spune, rămâne în bună parte un tribut adus lui Lucifer, un mare egoism în doi.
În Dialogul despre iubire din „Banchetul” lui Platon, Socrate, ca om al cunoaşterii, analizează iubirea dintre un bărbat şi o femeie. El vede aceast tip de iubire – iubirea erotică – doar ca pe un mijlocitor, un „daimon”, între om si Dumnezeu, între pământesc şi divin. Din sufletul ce aspiră spre iubire se naşte înţelepciunea. În aceeaşi idee, Rudolf Steiner defineşte erotismul ca fiind „servitorul inferior al iubirii”.
Şi totuşi, este ceva adevărat în acest mit al sufletelor-pereche? Îl putem oare privi ca fiind interpretarea distorsionată, incompletă, a unui mare adevăr din evoluţia omenirii?
Să nu uităm că Platon este unul dintre marii iniţiaţi ai Greciei antice. Ceea ce el prezintă în Dialogurile despre iubire din „Banchetul” despre fiinţa originară androgină şi separarea ei în două de către zei, în bărbat si femeie, poate fi considerat o înşiruire imaginativă a unor profunde realităţi spirituale. Numai interpretarea lor eronată a dus la atâtea neînţelegeri şi la aşa-zisul mit al sufletelor-pereche. În articolul „Separarea sexelor” din ciclul „Din cronica Akasha” (GA 11), Rudolf Steiner vorbeşte despre aceeaşi fiinţă primordială androgină. El spune că formele specifice ale bărbatului şi femeii, în decursul evoluţiei, au luat naştere dintr-o formă unică primordială, când fiinţa umană nu era nici bărbat, nici femeie, ci ambele în aceleaşi timp. Corpul uman era format din materii moi, maleabile, căruia sufletul putea să îi imprime cu uşurinţă propriile legi. În esenţa sa, sufletul prezintă ambele caracteristici, şi cele masculine – ce se regăsesc în partea de voinţă şi cele feminine – vizibile în partea de reprezentare, de imaginaţie. Odată cu solidificarea tot mai accentuată a materiei pământeşti, sufletele sunt obligate să îşi manifeste în plan fizic numai una dintre caracteristici: masculin sau feminin, apărând astfel ca bărbaţi sau ca femei. Cealaltă parte sufletească, complementară – feminină, pentru bărbaţi sau masculină, pentru femei – rămâne încă în lumea spirituală şi este folosită pentru dezvoltarea sufletului, metamorfozându-se în capacitate de gândire. Deci o dată cu separarea sexelor are loc şi apariţia gândirii. Avem ca urmare fiinţele umane, cu o parte manifestată în plan fizic – bărbat sau femeie – şi cu una sufletească rămasă în plan spiritual. În această parte necoborâtă, nenăscută încă în plan fizic, ierarhiile spirituale au depus germenele Eului: Eul Superior. Iar căutarea sufletului-pereche înspre regăsirea unităţii primordiale este încercarea de reunire în conştienţa din plan fizic cu complementul aflat în lumea spirituală, cu Eul Superior. Această strădanie, de a ajunge din nou la a fi un întreg, este tocmai iniţierea şi este prezentată ca fiind nunta dintre sufletul omenesc purificat – mireasa Sophia – si Eul Superior – mirele Christos. Acesta este sensul real al căutării sufletului-pereche.
Dar ideea iniţierii, aşa cum este prezentată, de exemplu, în nunta chimică a lui Christian Rosencreutz, apare distorsionat în mintea omenească, sub forma idealului de suflete-pereche pe care l-am prezentat la început. Lucifer încearcă să îi dea omului o variantă rapidă, fără efort, despre cum să ajungă din nou la unitatea primordială: prin unirea fizică cu un alt om, ce îi este suflet-pereche în plan fizic. Şi această iubire erotică Lucifer o ia şi o transportă în lumea sa de beatitudini şi egoism, iar încetul cu încetul omul devine tot mai egoist şi îşi pierde Eul, legatura sa cu arhetipul Om. Pe de altă parte, Ahriman este cel care, prin intermediul intelectului uman, distorsionează adevărul regăsirii unităţii primordiale, dându-i o formă materialistă şi spunându-i omului că îşi poate găsi complementul său numai în plan fizic, în unirea fizică cu un alt om.
Ca urmare, mitul sufletelor-pereche poate părea la un moment dat doar o mare iluzie şi amăgire. Şi totuşi, există un fir auriu nevăzut ce leagă iubirea în plan fizic dintre un barbat şi o femeie, pe de o parte, şi iniţierea văzută ca şi unire cu fiinţa complementară – Eul superior – aflată în lumea spirituală, pe de altă parte. Această legătură se vădeşte în plan fizic drept aspiraţia bărbatului către etern-feminin sau a femeii către etern-masculin. Prin această aspiraţie a sufletului, deja se iese din cadrul specific mitului, se depăşeşte ideea de unicitate, de existenţă a unei singure fiinţe de sex opus ce te poate împlini; şi femeia-ideal sau bărbatul-ideal poate fi întrezărit în mai mulţi oameni. Într-un fel, e ca şi cum Eul superior – sufletul nostru pereche aflat în lumea spirituală – ni s-ar oglindi brusc prin intermediul unei persoane de sex opus şi atunci ne îndrăgostim de cineva pe care poate îl zărim pentru întâia oară. Rudolf Steiner ne atrage atenţia asupra diferenţei dintre iubirea egoistă – a te iubi pe tine însuţi ca fiinţă spirituală, oglindit in celălalt – şi iubirea adevărată faţă de celălalt: „Fiinţa iubită pentru unele calităţi către care omul tinde în mod natural este iubită prin intermediul sufletului accesibil elementului luciferic. Fiinţele din lumea sensibilă care sunt iubite pentru calităţile pe care le manifestă în lumea fizică sunt într-adevar iubite; în acest caz, nici un element luciferic nu se poate strecura în iubire.” Calităţile amintite aici, spre care omul tinde în mod natural şi le vede oglindite într-o persoană de sex opus, sunt calităţile Eu-lui Superior, pe care omul şi le presimte ca potenţialităţi, dar pe care nu şi le poate încă recunoaşte în el. Şi atunci el poate deveni dependent de celălalt, văzând în el complementul său, cel care îl face să redevină „întreg” şi fără de care nu mai poate trăi.
„A iubi presupune a îngloba conştienţa unei alte fiinţe în propriul suflet. Pentru aceasta, este necesar ca forţele egoiste ale sufletului să fie estompate, pentru ca omul să-şi poată dezvolta facultatea de a simţi în el însuşi suferinţele şi bucuriile unei alte fiinţe”,
 spune Rudolf Steiner. Pornind de la strădania permanentă de a diminua forţele egoiste ale propriului suflet, manifestând un interes real pentru partener, se poate construi pas cu pas o relaţie de iubire adevărată, în care etapa de îndrăgostire, de trăire a unei „întâlniri cu sufletul-pereche”, constituie doar un preambul. În viaţa reală, povestea de iubire nu se termină ca în basme: „…s-au căsătorit şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, ci de abia din acest punct poate începe cu adevărat.

scris de Delia Soare, în primavara 2009
 http://treia.wordpress.com/2010/10/19/mitul-sufletelor-pereche/



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com